Ciprian Turdean: ”Politicul este rupt complet de societate”

Observând de ceva lungă vreme în conținutul sondajelor de opinie realizate de case independente de sondare a opiniei publice, altele decât cele controlate și folosite ca instrumente de propagandă și manipulare, faptul că încrederea românilor în politică și politicieni este scăzută dramatic, prin cote de 5-10%.
Pentru a putea analiza corect acest fenomen complex și efectele acestuia, în primul rând va trebui să facem distincția clară între cele două instrumente folosite, adică: politicienii și politica.
Scopul nu este a formula aici o definiție teoretică a politicii, îi las pe experți să o facă, ceea ce vreau să analizăm este mai mult rolul fundamental pe care acest instrument îl joacă sau trebuie să-l joace în raport cu organizarea și ordinea socială.
Politicienii sunt, practic, cei care duc la îndeplinire atributul principal al politicii: implementarea viziunii doctrinare și ideologice prin aplicarea programelor de guvernare centrală sau locală folosind, de regulă instrumentele democrației. Restul poate reprezenta granița înspre derapajele ordinii social-politice, anarhie, tiranie, dictatură, etc.
A fi politician astăzi este atributul structurii organizaționale care te generează, adică partidul politic. Din nefericire aceste structuri, cel puțin cele două principale, promovează politicieni pe alte criterii decât cele de profesionalism, viziune, caracter. Criteriul de bază în promovarea politicianului, indiferent de nivelul organizației, a ajuns să fie ”pupatul ghiulului” sau ”o mână spală pe alta, iar amândouă fața”, o față de multe ori a unor lideri autoritari, așa zisele ”locomotive” de captare a electoratului. Exemple avem nenumărate. În esență fenomenul nu este unul negativ dimpotrivă, avem nevoie de lideri carismatici și cu priză puternică la electorat, dar voința politică a acestora, s-a demonstrat de atâtea ori, nu se manifestă înspre promovarea unor reforme puternice ale Statului, economice și sociale, ci înspre exercitarea ”puterii” în folosul propriu sau cel mult a unui grup extrem de restrâns. Cineva spunea un mare adevăr: ”să ai bani este foarte ușor, dar să ai putere este puțin mai greu :)”. Banul nu îți aduce de multe ori putere, dar puterea îți aduce întotdeauna bani, ca o scurtă concluzie. De aici apare dorința multora (inclusiv a oamenilor care dețin mulți bani) de a primi, cunoaște și folosi pârghiile puterii. Puterea în cadrul partidului politic monopolist din România este exercitată pe anumite trepte. Nu oricine ajunge să urce până la treapta superioară, se oprește pe un anumit eșalon meritocratic, în sens negativ. În cadrul partidului politic există cel puțin trei nivele de lucru, în grupuri. Grupul din vârful piramidei, format din lider și maxim 10 persoane care generează directivele principale, adică deciziile de bază: numirea candidatului la președinție, nominalizarea primului ministru (am avut caz în care exclusiv liderul politic, adică o singură persoană, a gândit și propus nominalizarea unui prim-ministru, cazul notoriu Liviu Dragnea-Sevil Shhaideh), ministrii, propuneri de judecători, șef la Curtea de Conturi, etc., negociază numirile de șefi de parchete (celebrul caz în care s-a negociat instalarea Laurei Codruța Koveși la DNA urmare negocierii între Victor Ponta, prim-ministru și Traian Basescu, președinte, via Elena Udrea). În esența acest lucru nu trebuie să fie caracterizat printr-un aspect neapărat negativ, dacă reprezintă o chestiune colaterală, iar ca acțiune principală grupul decide radical asupra realizării adevăratelor reforme: modificarea unei Constituții învechite principial, făcută în 1990-1991 pe ”genunchii” unei societăți marcată puternic de comunism, reforma în educație și sănătate, reforma administrativ-teritorială, distrugerea Statului greoi, abuziv și birocratic. Dar acestea lipsesc în totalitate și cu desăvârșire.
Al doilea nivel din cadrul partidului politic monopolist, al doilea ”grup de lucru” să-i zicem așa, este format din parlamentari, șefi de organizații județene (baronii, cu excepția celor care fac parte din primul grup), miniștri (cu excepția celor care fac parte din primul grup) secretari de stat, anumiți oameni de afaceri cotizanți, analiști propovăduitori ”specializați” în imagine și comunicare. Interesantă este modalitatea de interacționare a celor două grupuri, adică metoda prin care primul își impune deciziile celui de-al doilea. Practic, al doilea grup, lărgit, reprezintă forul de ”validare democratică” a deciziilor adoptate deja de către cei 10. Aceștia știu să impună deciziile, oferind o notă de singularitate, adică ”singura alternativă posibilă” dublând deciziile lor deja luate, de ”pericole” care pot afecta pierderea puterii, a funcțiilor sau scăderea în sondaje a partidului, aspecte care îi pot deranja și îngrijora. După ce își impun deciziile, liderii din primul grup defilează mediatic cu ”voința întregului partid” acoperind substratul ascuns: ”nu a fost decizia noastră, a liderilor, a fost decizia întregului partid”, vă sună cunoscut, nu?
Al treilea grup este format din bază: președinți de organizații locale, aleși locali, structuri de femei, pensionari, studenți, membri activi care susțin de multe ori orbește cauza. Aceștia nu dețin nici un fel de forță asupra deciziei ”de sus”, dimpotrivă trebuie să ofere explicațiile necesare celor ”de jos” adică oamenilor de pe stradă cu care intră în contact zilnic. Un exemplu relevant în acest sens, poate cel mai relevant, este acela prin care pedeliștii de rând au trebuit să explice cetățenilor cu care intrau în contact, scăderile salariale bugetare din 2010, închiderea spitalelor și culorile cu care se asorta Elena Udrea. Nasol, nu? Din nefericire mulți dintre acești membrii, de rangul III, se simt folosiți la un moment dat și vor pleca, mulți însă sunt orbiți în îndoctrinare.
Viața internă a partidului monopolist este dublată, la cele trei nivele, de trădări, traseism, dar și de persoane cu reală bună-credință, cu o gândire sănătoasă și pozitivă.
Al doilea aspect studiat este cel legat de politică. Este politica un lucru rău sau nu?
Având în vedere, în logica simplă, că politica este practicată de politicieni, răspunsul ar putea fi unul dramatic, în contextul celor descrise mai sus. Astăzi putem spune clar, politicul este rupt complet de societate și de nevoile reale sociale. Dar nu, nu poate fi așa. Politica este un lucru pozitiv. Eu zic că este unicul mijloc existent prin care se pot duce la îndeplinire adevăratele reforme ale statului despre care vorbeam: modificarea radicală Constituției pe o nouă viziune și noi principii, reformele educației și sănătății, administrației, a Statului greoi, abuziv și birocratic. Dar în acest context este necesară demonopolizarea vieții politice, prin apariția partidelor locale și micro-regionale, în contact direct cu baza locală și nevoile specifice ei, modificarea legilor de simplificare a accesului la scrutinele locale și generale, de către toate partidele, organizații civice sau chiar liste cu cetățeni, iar pe de altă parte reformarea partidelor mari, prin promovarea unor persoane competente și capabile în ocuparea funcțiilor în stat, la toate nivelele, centrale sau locale.
Sună frumos, dar cine poate să ia aceste decizii? Ei bine, cei 10 din vârful piramidei partidului politic, grupul nr.I. O pot face? Teoretic da, practic vă las pe voi cei care citiți să răspundeți la această întrebare.