Ziarul și tutunul din răbdare

fondator/campia-muresului.ro: Ciprian TURDEAN
Sunt puțini care mai citesc azi, cu adevărat. Prima întrebare e dacă ”ai de unde?”, pentru că vitrina media astăzi este contopită de tot felul de brânzeturi jurnalistice alterate.
Îmi aduc aminte cum, în urmă cu vreo două decenii, alergam la ”kioșc-ul” de ziare, mirosind a călimară proaspăt scrisă, să cumpăr presa scrisă, pestriță și atunci ca o salată deBoeuf. De la Dilema lui Pleșu, Evenimentul zilei lui Cristoiu cu găina violată de puța ascuțită din cuțit și odele proamericane ale lui Cornel Nistorescu din 09.11., România literară a lui Manolescu, Tricolorul lui Vadim, Dreptatea/PNȚCD, Azi-ul Iliescean al FeSeNe-ului, România cea mai liberă a lui Petre Mihai Băcanu, Ziua și ”noaptea„ lui Sorin Roșca Stanescu, am trăit Cotidianul lui Ion Rațiu, cea mai frumoasă amintire a Academiei Cațavencu cu ”paîcă am o puă în guă (Al. Bârlădeanu-fost șef al Sentului) sau ”daudeanus ici în cur” a lui Adrian Nastase de prin 1995, memorabile de altfel. Alte care am uitat să le pronunț aici, dar care trăiesc în mintea mea înflorind ca un ghiocel al vârstei.
Presa, azi, miroase a ventilator de laptop, prea încins de multe ori, care împrăștie dulcele rahat al ”formațiunilor”, asezonat pe culori: roșu, galben, verde, în principal, cu tente de roze alterat pe ici pe colo.
Călimara a devenit o veritabilă țeavă ruginită a împroșcării sociale.
Nu generalizez, dimpotrivă, mai descoperim și râme timide care mișună prin pământul conștiinței, gâdilând și ultimul surâs: TimesNewRoman.ro de unde ne luăm azi seva supremă a libertății fatale.
Care fatalism, în încheiere că nu se putea altfel, sincronizat în scris tot de către un român,Vasile Conta.
Ne-o merităm, deci, trăiască ”la mulți ani”!.