8 ianuarie 1990 PNŢCD – primul partid politic după pseudorevoluție

La 8 ianuarie 1990 este înregistrat oficial la Tribunalul Municipiului Bucureşti, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, noua titulatură a fostului PNŢ, pusă în acord cu apartenenţa la Internaţionala Creştin Democrată.
Corneliu Coposu- primul preşedinte al PNŢCD.
Istorie şi Tradiţie
10 octombrie 1926 este data când s-a înfiinţat Partidului Naţional Ţărănesc. El este rezultatul a două partide, Partidul Naţional Român şi Partidul Ţărănesc, iar momentul fuziunii a avut loc în timpul celor două Congrese, ţinute simultan, în Bucureşti. Congresul Partidului Naţional s-a desfăşurat în sala ”Transilvania”, în timp ce Partidul Ţărănesc şi-a organizat Congresul în sala „Amiciţia” . Ambele Congrese au ratificat în unanimitate fuziunea celor două partide.
Rădăcinile PNTCD
Începuturile Partidului Naţional Român (PNR) le regăsim în istoria românilor transilvăneni, în lupta pentru drepturile lor legitime. Principiile pe baza cărora s-a format PNR, au fost enunţate de către Simion Bărnuţiu la Blaj.
La 30 aprilie-2 mai şi în 12-14 mai 1881, cercurile electorale ale românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, întrunite la Sibiu, au hotărât unificarea Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria cu Partidul Naţional Român din Transilvania într-un singur partid sub numele de Partidul Naţional Român din Transilvania.
În 1906, Vasile M. Kogălniceanu, fiul marelui Mihail Kogălniceanu, a pus bazele Partidului Ţărănesc împreună cu Al. Vălescu. Izbucnirea răscoalelor ţărăneşti din 1907 a dat prilej guvernului să interzică activitatea partidului şi să-i aresteze pe cei doi conducători.
Acuitatea problemei a determinat mai multe tentative locale de creare a unor organizaţii politice ţărăneşti. Cea mai importantă iniţiativă a aparţinut lui Ion Mihalache, învăţător din Topoloveni; acesta, în toamna anului 1913, a sugerat constituirea unei Ligi ţărăneşti, care urma să organizeze lupta politică.
Prima apropiere între Partidul Naţional Român şi Partidul Ţărănesc s-a produs în urma primelor alegeri de după Marea Unire, din noiembrie 1919. Rezultatele obţinute au făcut ca nici un partid să nu aibă o majoritate absolută . Ca urmare, ambele partide au constituit împreună cu Partidul Naţionalist-Democrat, partidul Democrat al Unirii din Bucovina şi Partidul Ţărănesc din Basarabia „Blocul parlamentar”.
Această coaliţie a format la 1 decembrie 1919 Guvernul condus de Al. Vaida Voievod, guvern a fost obligat să demisioneze la 13 martie 1920. Colaborarea din această guvernare a creat o atmosferă favorabilă unificării, care a fost folosită ulterior de adepţii fuziunii. La 10 octombrie 1926, congresele celor doua partide ratifica fuziunea, dintre cele două partide, rezultând astfel, Partidul Naţional Ţărănesc.
În ianuarie 1990, deci la mai putin de trei săptpmâni de la Revoluţia din 1989, preşedintele PNŢCD devine Corneliu Coposu, personalitate emblematică a rezistenţei anticomuniste.
PNŢCD- candidat propriu la primele alegeri prezidenţiale postrevoluţionare
În perspectiva alegerilor din 1990, Delegaţia Permanentă a partidului, întrunită la 6 aprilie 1990, a desemnat pe Ion Raţiu drept candidat la preşedinţia ţării. Câteva zile mai târziu, PNŢCD, PNL şi PSDR au dat o declaraţie comună prin care anunţau că vor colabora şi se vor sprijini reciproc în alegeri. La alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 20 mai 1990, PNŢCD a obţinut 2,56% din voturile pentru Adunarea Deputaţilor şi 2,50% din voturile pentru Senat (12 mandate de deputat şi unul de senator
La iniţiativa lui Corneliu Coposu, PNŢCD a constituit la 15 decembrie 1990, alături de PNL, PSDR, UDMR şi PER, Convenţia Naţională pentru Instaurarea Democraţiei (CNID).
Primul Congres al PNŢCD (25–27 septembrie 1991) a adoptat Statutul şi Programul şi a desemnat conducerea. Preşedinte al partidului a fost ales Corneliu Coposu , prim-vicepreşedinte Ion Diaconescu, secretar general Valentin Gabrielescu, vicepreşedinţi Ion Raţiu, Gabriel Ţepelea, Cicerone Ioniţoiu, Ioan Bărbuş, Şerban Ghica. La scurt timp după acest Congres, la 26 noiembrie 1991, PNŢCD a constituit, alături de formaţiunile membre ale CNID şi de formaţiunile civice din Forumul Democratic Antitotalitar, Convenţia Democratică din România (CDR).
sursa:www.politicaromaneasca.ro