Fosta disidentă a regimului comunist Doina Cornea, în vârstă de 89 de ani, a încetat din viaţă.
„Aşa cum a venit a şi plecat. În luna mai. După o viaţă plină de încercări a pornit spre marea Încercare. A pornit spre o lume mai bună, a păşit pe un tărâm lipsit de ură şi răutăţi. Dumnezeu să o ţină aproape de El! Atunci când voi şti voi anunţa programul de înmormântare. Toţi aceia care au iubit-o, şi doar aceia, sunt bineveniţi. Va fi o slujbă de Înviere, şi nu o tribună politică”, arată Leontin Iuhas, fiul acesteia, într-o declaraţie pentru News.ro.
S-a născut în 30 mai 1929 la Braşov. Familia sa s-a opus deciziei guvernului comunist din 1948 de a interzice Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Doina Cornea a fost cadru universitar la catedra de limba franceză a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, iar în anii 1980 a devenit cunoscută pentru criticile sale publice îndreptate împotriva comunismului. Scrisorile sale au fost difuzate de posturile internaţionale de radio cu emisiuni în limba română şi au stârnit iritarea oficialilor de la Bucureşti. În total, între 1982 şi 1989, 31 de texte de-ale sale au fost difuzate de Radio Europa Liberă. Ca o consecinţă, Doina Cornea a fost dată afară de la Universitate, arestată şi bătută de securişti şi de miliţieni. În ciuda terorii, ea a continuat să se opună comunismului, iar în anul 1987 ea s-a numărat printre puţinele personalităţi din ţară care s-au solidarizat cu revolta muncitorilor din Braşov. La Revoluţia din 1989, ea a devenit una dintre figurile centrale ale evenimentelor din decembrie şi a protestat împotriva comunismului în ciuda represiunii armate de la Cluj. A fost printre primele personalităţi care au protestat împotriva manierei în care Frontul Salvării Naţionale administra ţara şi a demisionat din conducerea centrală a FSN. După anul 1989, Doina Cornea a militat pentru democratizarea ţării, pentru repunerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice şi pentru restaurarea monarhiei. Sfântul Ioan-Paul al II-lea a decorat-o cu Ordinul Sfântul Grigore cel Mare, iar Regele Mihai I a decorat-o cu Crucea Casei Regale a României. Doina Cornea a mai primit Ordinul Steaua României şi Legiunea de Onoare din partea Franţei.
După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naţionale, organism din care şi-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic.
A fondat Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mişcare de unificare a opoziţiei democrate, din care s-a format mai târziu Convenţia Democrată din România (CDR). A fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, al Alianţei Civice şi al Fundaţiei Culturale Memoria.
Publicistă, traducătoare, profesoară, Doina Cornea este simbolul luptei anticomuniste. A fost în timpul regimului comunist vocea care a criticat dictatura. Şi, pentru că a avut o voce, a trecut prin anchete, a fost arestată, bătută, calomniată, denigrată. A ieşit în stradă în zilele lui decembrie 1989. Şi a continuat lupta anticomunistă şi după Revoluţie. A trăit „ca şi cum frica nu ar exista, ca şi cum Securitatea nu ar exista. Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii”, mărturisea ea într-un interviu.
Intr-un interviu realizat de echipa serialului „Memorialul durerii”, difuzat de TVR, Doina Cornea vorbeşte despre primele ei plecări în străinătate, în Franţa, când, recunoaşte ea, „mi-am dat seama că noi trăim ca nişte viermi aici, ne lăsăm striviţi”.
În 1982, Doina Cornea trimitea prima ei scrisoare postului de radio Europa Liberă. De atunci, profesoara de franceză de la Universitatea „Babeş Bolyai” a început bătălia împotriva regimului comunist.
A scris peste 30 de texte postului de radio, a publicat o carte în regim samizdat, urmată de alte patru traduceri din limba franceză. În 1983, a fost dată afară din universitate, iar la trei zile de la revolta muncitorilor din Braşov, 15 noiembrie 1987, Doina Cornea împărţea fluturaşe de susţinere împreună cu fiul ei. Pentru acest fapt, a fost arestată vreme de cinci săptămâni.
„Eu am această credinţă, că n-am luptat degeaba şi când am pornit lupta mea împotriva acestei distrugeri a oamenilor în comunism, mi-am zis aşa: dacă cinci oameni o să-i aduc să gândească corect, este un lucru câştigat. Pentru că binele, gândirea corectă, este minoritară în lumea noastră. Nu gândeşte majoritatea bine”, afirma Doina Cornea la TVR.
Într-un interviu acordat ziarului Adevărul mărturisea: „Am instinctul conservării extrem de dezvoltat. Dârdâiam de frică că vor trage în noi. Dar, ca şi cu Europa Liberă, poţi să dai înapoi în astfel de situaţii? Nu se poate! Să fi ştiut că mor, că fac un infarct de frică şi tot m-aş fi dus. I-am mai domolit puţin, ne-am oprit la Teatru, apoi am trecut pe sub puştile soldaţilor care se aflau acolo unde era mai demult sediul partidului. Erau taburi şi soldaţi pe taburi cu puşti. Atunci am început să strigăm: „Armata a cu noi!”. „Am zis că sunt bătrână şi dacă se trage nu e mare pagubă.. Apoi s-a tras asupra mea”.
În lecturile sale, a căutat argumente împotriva comunismului, spunea Doina Cornea.
„Eu nu sunt, n-am nimic deosebit. Sunt un om ca toţi oamenii. Şi atunci, făcând zi de zi un mic exerciţiu de rezistenţă, eu m-am îmbogăţit şi întărit spiritual. Eu citeam nişte cărţi şi cu gândul să găsesc argumente împotriva comunismului, a materialismului. M-am înarmat pentru asta şi exersam. Fiecare puteam face asta. Toţi am fost la fel de laşi, la fel de fricoşi. Eu am fost la fel ca şi ceilalţi, exact aşa de fricoasă, de laşă, poate mai mare. Dar, eu am încercat să fac exerciţii şi alţii nu. Au zis că e degeaba. Aşa spun românii la toate…”, i-a relatat Doina Cornea istoricului clujean Cornel Jurju într-un interviu.
A fost asemuită de presa străină cu disidenţii polonezi şi ruşi Havel sau Yablokov.
sursa:http://www.clujulcultural.ro
