Continuăm periplul nostru prin care dorim să scoatem în evidență frumusețile zonei Câmpiei Mureșului. Și când spunem frumusețe ne referim la tot ceea ce poate însemna și reprezenta identitatea unei zone pe care o iubim nespus. Cu micile amănunte care formează, însă, generalul.
Astăzi, despre Pârâul de Câmpie, apa care leagă în șireag atât de multe comunități de pe câmpie, pornind din Sărmășel până la vărsare în Mureșul ce desparte în două minunatul oraș Luduș.
Fiecare curs de apă este un ”suflet dintre maluri” și spiritul lui. Îmi aduc aminte că pe frumoasele și strâmtoratele maluri ale Pârâului de Câmpie zăboveam ore întregi, cu undița, în așteptarea peștișorilor de aur și de argint care ne-au minunat copilăria, cu cel puțin trei decenii în urmă. Chiar dacă, poate, nu este locul aici, aș dori să descriu pentru cei mai tineri, metodele de realizare a unei undițe pentru pescuit, cel puțin cazul meu. Aștept, însă, și alte comentarii de completare.
Bățul era acaparat din pădurea de aluni din Bârza (Sânger) deoarece știam că alunul este rezistent și nu se rupe așa ușor la trăsătura unui pește de o imensitate generoasă, la care visam cu toții că, deh, întotdeauna când porneam la pescuit visam peștele cel mare. Inelele prin care treceam nailonul erau confecționate prin rotunjirea unei sîrme în jurul unor bețe de diferite grosimi, în funcție de raza dorită, de la cele mai mici în vârf, până la cele mai mari la bază, toate prinse cu sfoară din cânepă.
Mulineta era reprezentată de două cuițe cu vârful ușor îndesate, la distanță de 15 cm, la baza bățului. Apoi aplicarea plumbului și a cârligului, automat cu nod pescăresc căci altfel peștele scapa. Iar în final, pluta, din tulpină subțire de porumb, stabilizată prin două inele de plastic cu care reglai mai apoi ”adâncimea”.
Pescuitul copilăresc pe Pârâul de Câmpie era un ritual al bucuriei sublime ce însemna confecționarea undiței, prepararea momelii (mix de făină de mămăligă și făină albă), strângerea râmelor, a viermișorilor sau cosașilor, după caz, cu ajutorul cărora scoteam frumoasele vietăți din apă: caras, crap, roșioară, chisagă, clean, porculeni, etc., specifici afluentului Mureșului. Apoi, instalarea pe mal, alături de prietenii de atunci, pe care nu o să-i uiți niciodată.
Pârâul de Câmpie leagă glia noastră ca într-un șireag, dar mai important leagă amintirile din sufletele noastre, cei de aici sau cei purtați spre alte zări ale lumii, dar care încă mai au în memorie inconfundabilul zgomot produs de peștele scos din apă.
P.S.Câteva date statistice de la wikipedia.org:
”Pârâul de Câmpie sau Valea Ludușului, Valea Zaului, Valea Sărmașului este un râu afluent al râului Mureș în partea dreaptă a acestuia. Pârâul de Câmpie se varsă în Mureș în zona orașului Luduș. Pârâul de Câmpie are o pantă mică având o vale îmbătrânită. Izvorăște la 410 metri altitudine în județul Bistrița-Năsăud. Lungimea cursului râului este de 59 kilometri, iar suprafața bazinului hidrografic este de 643 kilometri pătrați. Pe cursul râului s-au creat multe lacuri folosite ca și crescătorii de pește. Cei mai importanți afluenți sunt: Ciciana Mare, Răzoare, Șesu, Valea Morii, Sarchii.
Principalele localități traversate
Budești,Sărmășel,Sărmașu,Balda, Miheșu de Câmpie, Bujor, Bujor-Hodaie, Zau de Câmpie, Botei, Ștefăneaca, Sânger,Luduș.
Fondator www.campia-muresului.ro/Ciprian TURDEAN
