Contributor/campia-muresului.ro: Maria GREBENIȘAN
Vechile traditii sunt inca vii, depinde de noi daca le reinviem in fiecare an , cand ar trebui sa o facem. Pastele este, in unele zone din tara, un asemenea prilej, de a-ti aminti de valorile insuflate in familie, un prilej de comuniune, de comemorare, de sarbatoare , de liniste, si desigur ca la romani, de belsug. Batranii spun ca sa pastrezi aceste obiceiuri sau datini aduc noroc sanatate si indestulare. Nu lipsesc superstitiile care, pe langa motivele religioase ale sarbatorilor, au un viu grai si un suflu inca prezent in viata satului romanesc. Ele confera si un aer mistic, un mister, o frumusete speciala si aparte care apune, incet si se stinge, din pacate o data cu bunicii nostri dragi. Depinde doar de noi daca alegem sa ne amintim, sa comemoram , sa pastram vie traditia, si mai ales, sa o ducem mai departe, din generatie in generatie.
Despre astfel de traditii, unele superstitioase este vorba in cultura noastra populara, care e atat de frumoasa , incat e pacat sa nu fie mentionata, expusa, vorbita, cantata, scrisa si transmisa mai departe.
De exemplu, in Sanmihai, judetul Mures este stiut ca tanarul care viteaz si harnic fiind iese primul la arat primavara- asa numitul ”Poganiciul” – e urmarit a doua zi de Paste, de sapte ”fugari” desculti. Poate va intrebati care e miza, sau scopul. Ei bine, Poganiciul trebuie sa ajunga si sa urce in turnul bisericii din sat, sa traga clopotele fara a fi prins. Daca reuseste, primeste bautura , vin bun de casa sau palinca (tuica) strasnica si bineinteles nelipsitele oua rosii. Ce se intampla daca e prins? E aruncat in paraul ce trece satul, apoi, da el de baut si de mancat fugarilor.
„Pogăniciul” constituie practic o recunoaştere ca membru al colectivităţii agrare a feciorului care a ieşit primul la arat în primăvară.
Ouale rosii, atat de aratoase pe masa oricariui roman, cer de Paste respectarea unui ritual, pe care oricare dintre noi il stie probabil din momentele cele mai frumoase si mai pure ale copilariei sale. Ouale se ciocnesc la masa de Pasti asa: cel mai in varsta ( de regula barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de comeseanul sau, rostind urmatoarele cuvinte sfinte: ”Hristos a Inviat!” la care se raspunde cu ” Adevarat a Inviat!”
Dimineata de Paste are un miros special, parca de sarbatoare. Asa mi-e imprimat in minte din zilele insorite si inflorite ale copilariei mele. Chiar daca in dimineata cu pricina era ploios, ori rece era prezent un aer de sarbatoare, imprimat in miros de cozonac si pasca, oua rosii sau izul de proaspat calcat al hainelor pregatite, noi fara greseala, de mers la biserica. Amintirile noastre sunt unele mai putin misterioase, dar la fel de insorite pentru fiecare in parte, pentru ca in esenta lor traieste copilaria.
Totusi, in dimineata primei zile de Paste tranilvanene, toti membrii familiei de la mic la mare isi spala chipul cu apa intr-un vas in care a fost pus un ban de argint, oul rosu si o crenguta de busuioc.
În dimineața primei zile de Paște în unele sate transilvănene toți membrii se spală pe față cu apa dintr-un vas în care a fost pus un ou roșu, un ban de argint și o crenguță cu busuioc. Fiecare trebuie sa rosteasca cuvintele: ”Sa fiu sanatos si obrazul sa-mi fie rosu ca oul, sa fiu dorit si asteptat asa cum sunt asteptate ouale rosii de Paste, sa fiu iubita ca ouale in zilele Pastelui. Apoi se trece peste fata moneda de argint, rostind:” sa fiu mandru si curat ca argintul si parfuma ca busuiocul. ” Fiecare gest ritualic are o dimensiune simbolica speciala, de exemplu ca tot vorbeam de hainele frumos calcate, imbracatul are rol de innoire. Conform unei credinte din batrani este bine ca de Paste, in fiecare an sa ai straie noi. Povestea mama ca bunicii tineau foarte mult la aceasta traditie, sau ritual sa ii spunem asa. Mai mult decat atat, in vremuri mai demult apuse, femeile tinere, fete si neveste coseau camasile pentru toti membrii familiei, lucru greu de imaginat astazi, dar e de apreciat si intentia mamelor si a sotiilor de a avea grija ca cei dragi sa imbrace haine noi cu prilejul acestei sarbatori. Pentru fetele ”bune de maritat” semnificatia era una si mai speciala si puternica: fetele urmau sa poarte camasile noi atat la biserica, cat si la joc in sat. Obiceiul de a purta haine noi in aceasta zi de sarbatoare reprezinta un semn de respect dar si ”primenirea trupului si a sufletului” asa cum se primenteste intreaga natura odata cu sosirea frumoasei primaveri.
Masa din prima zi de Paști este un prilej de reunire a familiei, decurgând după un adevărat ritual. De pe masa de Paști nu pot lipsi: ouăle roșii, cașul de oaie, salata cu ceapă verde și ridichi, drobul și friptura de miel, pasca umplută cu brânză sau smântână . Plamadita din faina de grau curat, gospodinele ii dau forma si culoarea soarelui, o umplu cu branza de vaci, o ung cu ou, iar deasupra ii modeleaza o cruce din aluat. Pasca se duce la biserica pentru a fi sfintita, apoi se mananca sacramental. Traditia ne spune ca in noaptea ce premerge Joia Mare se deschid mormintele, iar sufletele mortilor se intorc la casele lor. Acum se aprind Focurile de Joi-Mari, care se presupune ca incalzesc sufletele celor plecati dintre vii, dar si ca detin valente purificatoare pentru intreaga gospodarie. Obiceiul stropitului este de altfel unul dintre putinele care au dainuit pana in zilele noastre, amestecandu-se ce-i drept cu cele actuale, mai putin ”sfinte” ca sa zicem asa. Esenta si simbolistica acestei datini ramane insa una frumoasa. Acest frumos obicei, ”udatul” este preluat din cultura maghiara si este mult asteptat in perioada sarbatorilor Pascale.
In a doua zi de Paste, tinerele fete sunt stropite cu parfum de catre feciori imbracati in haine traditionale. Tinerii primesc, la randul lor mici daruri si sunt serviti cu bautura. Se spune ca fetele stropite vor avea noroc tot anul, iar baietii care uita sau sar peste acest obicei vor fi urmariti de ghinion tot anul. Daca e sa respectam cu adevarat Postul Mare, dincolo de traditii, obieci sau superstitii, in satele romanesti si nu numai, se traieste solemnitatea momentului. Sa nu uitam ca in Saptamana Patimilor este un moment in care incercam sa fim mai iertatori, mai deschisi, mai sinceri si mai toleranti. Deci in aceasta saptamana sfanta, taranii fac tot posibilul de a-si termina treburile gospodaresti: pamantul sa fie arat si semanat, casele sa fie varuite. In Miercurea, Joia si in Vinerea Mare femeile pregatesc pasca, mielul si ouale, a caror incondeiere se distinge in Transilvania printr-o varietate mare de modele si culori. Toate acestea reprezinta elementele purtatoare ale simbolului sacrificiului pascal si al Invierii.